Joaca de la Olimpiadele Comunicării

Am 26 de ani şi îmi place să mă joc. Îmi place să fac pe copilaşul care primeşte o bomboană pe care şi-o dorea, aşa cum îmi place să fac pe copilaşul căruia i s-a luat jucăria din mână atunci când de-abia începuse jocul. Îmi place să mă joc de-a omul matur, care ştie tot, sau din contră, nu ştie nimic. Şi deşi nu îmi prea place, uneori mă joc de-a şeful. Şi atunci, de ce mă deranjează când generaţiile cu doar câţiva ani mai mici decât mine se joacă la rândul lor? Poate pentru că ele nu ştiu că jocul, deşi este o condiţie sine qua non, trebuie alternat cu seriozitate.

Un astfel de moment în care se cerea seriozitate a fost Olimpadele Comunicării, un joc în sine, care însă avea fundament real. Cu toţii am agreat să ne jucăm în speranţa că va ieşi ceva mai bun: participanţii s-au jucat de-a agenţia, reprezentanţi ai agenţiilor s-au jucat de-a juriul, etc. Însă, pentru unii, jocul a fost puţin mai greu şi de aici poate şi dezamăgirea. Toţi cei care am fost acolo am plecat cu senzaţia că ne lipseşte ceva... Ne lipseşte timpul petrecut în aşteptarea a ceva care să merite tot efortul, ne lipseşte măcar o campanie care să fie coerentă de la un cap la altul, şi, drept urmare, ne lipseşte poate încrederea în tineri. Pe bună dreptate.

Să revenim la jocul nostru: Olimpiadele comunicării. Organizare - bună (locaţie, respectarea programului, invitaţi, participare). Echipele - foarte dezgheţate (fără prea multe emoţii, degajate, glumeţe, descurcăreţe). Însă, cuvântul la ordinea zilei a fost joc sau poate relaxare. Superficialitatea echipelor participante în pregătirea unei campanii sau a unei prezentări. Briefuri extrem de bune (ex: nu mi-e ruşine să conduc un Logan), dar tratate în mod extremist, fără contact cu realitatea, ca să nu mai vorbesc de greşeli de limba română în aşa zis-ul slogan al campaniei, sau de campanii copiate. Nu ştiu de ce, dar aproape toţi participanţii au venit cu abordări "glumeţe". Ok, umorul este o reţetă, dar trebuie folosit cu grijă şi să nu uităm că nu este unica modalitate de a avea o campanie de succes.

Dar nu pot să ignor şi faptul că am văzut şi 2-3 insight-uri bune (ca de exemplu, lipsa spaţiului de depozitare pentru downloads - campania pentru RDS) dar lucrări fără legătură cu insightul găsit. Era ca şi cum tinerii descoperiseră o mină de aur, dar neştiind cum arată aurul, au făcut o altă săpătură. Apoi, mi-a mai plăcut strategia campaniei pentru Coca - Cola, chiar dacă ideea în sine nu a fost exploatată la maxim. Mi-a plăcut abordarea briefului în care se dorea o asociere a Cosmote cu fotbalul, dar şi "spotul" tv şi cam atât. Sunt curioasă să văd în ce măsură concurenţii au impresionat juriul...