Newsletter
Aboneaza-te la Newsletterul IAA
Ca sa stii mereu tot ce misca in industrie.
Si ai sinteza direct in inbox.

aboneaza-te

RSS Feed
Afla imediat ce apare nou in "Interviuri"
Facebook
Like us on Facebook
Interviu - 27 Aprilie 2010
De ce sancționează CNA un spot TV?

De ce sancționează CNA un spot TV?

Ce spoturi TV nu au fost niciodată pe gustul Consiliului Național al Audiovizualului, care este cea mai sanționată problemă din cadrul clipurilor publicitare și cum poate exista o comunicare mai bună între autoritatea de reglementare și agențiile de publicitate, a răspuns Preşedintele CNA, Răsvan Popescu.

de Anca Muraru

IAA.ro: Care este cea mai frecventă problemă în publicitate pe care o sanctionaţi?
Răsvan Popescu: Conform datelor Serviciului Juridic al CNA, în 2009, au fost emise 23 de decizii de intrare în legalitate pentru nerespectarea condiţiilor de difuzare a publicităţii, în cazul transmiterii unor spoturi radio/TV de promovare a produselor sau serviciilor. În cea mai mare parte, în anul 2009, deciziile de somaţie pentru intrare în legalitate ale unor spoturi au fost luate pentru că nu respectau regulile informării şi ale unei competiţii corecte sau ca măsură de protecţie a copiilor.

Aceste decizii au ţinut cont de punctele de vedere ale RAC (Consiliul Român pentru Publicitate). Nu urmărim să sancţionăm o problemă anume, ci să fie respectată legislaţia în domeniul audiovizualului, având în vedere şi punctul de vedere al RAC, exprimat conform Codului asociaţiei care reprezintă un set de reguli etice care ar trebui respectate de către toţi cei implicaţi în domeniul publicităţii şi în orice formă de comunicare comercială pentru asigurarea unei informări corecte faţă de consumator şi industrie.

Ce ar trebui să facă agențiile de publicitate pentru a evita posibilele amenzi? Pot consulta RAC sau CNA pentru a afla ce trebuie schimbat înainte de a ajunge reclama pe TV? 
În mod firesc, ar trebui să consulte cu atenţie legislaţia audiovizualului. În fond este vorba de o lege şi un cod, afişate şi pe site-ul CNA, la rubrica Legislaţie. Mă refer la Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi la Decizia CNA nr. 187/2006 (Codul audiovizualului). Dacă pot sau nu trece pe la RAC pentru un acord asta trebuie discutat direct. Din câte ştiu, de anul trecut, RAC oferă şi servicii de “copy advice”, având până în prezent cereri din partea unor agenţii de publicitate.

CNA însă, ca autoritate publică de reglementare a audiovizualului, nu se poate pronunţa asupra niciunui program audiovizual anterior difuzării acestuia, art. 6 din Legea audiovizualului precizând faptul că “1. Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă 2. Independenţa editorială a furnizorilor de servicii media audiovizuale este recunoscută şi garantată de prezenta lege 3. Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de prezentare a elementelor serviciilor media audiovizuale, din partea autorităţilor publice sau a oricăror persoane fizice sau juridice, române ori străine(...)”.

Cum se poate îmbunătăți comunicarea dintre CNA și agențiile de publicitate?
CNA are o bună şi lungă colaborare cu RAC, în baza Protocolului încheiat în anul 2003 şi împreună încearcă să combată publicitatea înşelătoare. RAC are 50 de membri: companii, agenţii de publicitate, media şi asociaţii. Cum am spus şi mai sus, de multe ori, CNA ţine seama de punctul de vedere exprimat de RAC, organizaţie profesională, independentă, a cărei activitate de bază fiind tocmai autoreglementarea în publicitate.

Publicitarii acuză faptul ca există mult mai multă violență în filme, știri, emisiuni decât în reclame și că pentru clipurile publicitare se impun reguli mai stricte. Se aplică reglementări diferite reclamelor față de celelalte programe?
Publicitatea în Legea Audiovizualului şi în Codul audiovizualului este reglementată în conformitate cu prevederile Directivei Serviciilor Media Audiovizuale 65/2007 şi are în vedere faptul că: publicitatea nu este un conţinut clasificat după anumite criterii, aşa cum se întâmplă în cazul operelor audiovizuale şi al celorlalte categorii de programe de ficţiune sau de divertisment. Spoturile de publicitate se inserează în pauzele dedicate acestei categorii de mesaje audiovizuale şi trebuie să respecte reglementări specifice, fără ca acestea să fie mai stricte decât cele aplicabile restului programelor.

În plus, trebuie avută în vedere în aceasta evaluare şi frecvenţa diferită a difuzării: o producţie cinematografică se difuzează o dată în prime-time sau în alt interval orar, conform clasificării şi poate se reia în aceeaşi săptămână încă o dată, în timp ce spoturile publicitate au o frecvenţă de neegalat în cadrul unui interval orar dat.

Ce se poate face în cazul publicității înșelătoare?
În şedinţele publice ale Consiliului sunt analizate şi clipurile suspectate de publicitate înşelătoare şi membrii CNA au în vedere respectarea prevederilor art. 29 din Legea Audiovizualului 504/2002, respectiv “Comunicările comerciale audiovizuale care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise”. De asemenea, se are în vedere şi faptul că spoturile trebuie să respecte dispoziţiile cap. 2 din Codul audiovizualului care reglementează “Publicitatea şi teleshoppingul” şi în care se precizează că informaţiile prezentate în spoturi publicitare nu trebuie să inducă în eroare publicul, direct ori prin omisiune. Prin urmare, C.N.A. sancţionează publicitatea înşelătoare în conformitate cu prevederile Legii Audiovizualului.

Pentru a controla acest domeniu al publicității împotriva abuzurilor, cadrul legal pune la dispoziția persoanelor dreptul de a acționa împotriva celor care răspund în cazul săvârşirii faptei de publicitate înșelătoare, respectiv cei care își fac publicitate, fie prin introducerea unei acțiuni în fața instanței de judecată în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin fapta respectivă, fie prin acțiune în fața unei autorități administrative.

În România, acţiunea de natură administrativă poate fi introdusă la Autoritatea Naţională de Protecţia a Consumatorilor sau la Direcţia de Practici Neloiale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Acestea vor putea să solicite retragerea/încetarea difuzării mesajului, materialului publicitar înşelator, să interzică folosirea acestora chiar fără a se face dovada unui prejudiciu, daună sau fără a se dovedi intenţia de prejudiciere din partea celui care care îşi face publicitate.

Cadrul legal comunitar preluat şi în România permite chiar accelerarea acestor proceduri în vederea atingerii rezultatului final şi anume nedifuzarea/încetarea difuzării, transmiterii materialului în cauză. Atât cadrul legal naţional cât şi cel comunitar prevăd posibilitatea exercitării autocontrolului de către organisme de autoreglementare în materia publicităţii. În România un astfel de organ este Consiliul Naţional pentru Publicitate. La nivel naţional, în materia publicităţii, se aplică prevederile Legii nr. 148/2000, iar la nivel comunitar Directiva 97/55/EC. În legatură cu reglementările de mai sus află şi Directiva 2005/29/EC privind practicile comerciale neloiale în piaţa ce modifică Directiva 84/450/EEC, Directiva 97/7/EC, 98/27/EC si 2002/65/EC.

Această Directivă armonizează reglementările în materia practicilor neloiale, care diferă de la un stat la altul. Stabileşte astfel o singură interdicţie comună şi anume de a nu distorsiona comportamentul economic al consumatorului. Directiva stabileşte astfel o listă a practicilor înşelătoare interzise la nivelul UE. Cele doua criterii utilizate pentru a determina dacă practicile sunt neloiale: dacă practicile sunt contrarii bunelor uzanţe comerciale şi diligenţei profesionale şi dacă distorsionează comportamentul economic al consumatorilor. Directiva stabileşte astfel două tipuri de practici neloiale: cele înşelătoare şi cele agresive.

Ce reclamații primiți cel mai adesea legate de clipurile publicitare de la TV, din partea telespectatorilor? Sunt multe astfel de reclamații?
La CNA s-au primit reclamaţii pe diverse teme cu privire la clipurile publicitare. În cea mai mare parte, în anul 2009, deciziile de intrare în legalitate ale unor spoturi au fost luate pentru că nu respectau regulile informării şi ale unei competiţii corecte (exemple: spoturi publicitare la oferte pentru telefonia mobilă - Vodafone Complet, spoturi pentru produse cosmetice - loţiunea Neutrogena, spoturi pentru produse alimentare -chipsurile Lay’s) sau ca măsură de protecţie a copiilor (ex. Pentru reclama la pufuleţii Gusto s-au primit 60 de reclamaţii şi Consiliul a considerat că violenţa de limbaj şi sadismul folosite ca şi componente de promovare a unui produs alimentar preferat de copii pot fi deosebit de periculoase pentru aceştia).

Anul trecut însă, am primit şi 30 de reclamaţii ce priveau spoturi pentru care, în urma analizării rapoartelor de monitorizare, s-a constatat că erau realizate cu respectarea prevederilor legislative. Numai în acest an, printre spoturile reclamate pentru care s-a constatat că nu a fost încălcată legislaţia audiovizuală s-au numărat unele din industria auto, hrană pentru animale (ex. nemulţumire faţă de lipsa de igienă şi de educaţie a gestului făcut de un câine, de a linge faţa unui copil), promovarea unor site-uri sau reclama la un produs cosmetic (ex. nemulţumire faţă de apariţia unei femei cu sânii dezveliţi la ore de audienţă generală).

În luna martie, la sediul CNA s-a lansat “Reprezentarea violenţei televizuale şi protecţia copiilor”,un volum despre modul în care violența de la TV afectează minorii. Este cuprins vreun capitol despre reclamele care afectează minorii şi modul în care se întâmplă acest lucru?
În studiul de cercetare recent lansat la sediul CNA, “Reprezentarea violenţei televizuale şi protecţia copiilor”, coordonat de prof. univ. dr. Ioan Drăgan şi prof. univ. dr. Poliana Ştefănescu, în capitolul VII “Analiză spoturi/clipuri publicitare, promo-uri” se prezintă şi rezultatul cercetărilor referitoare la “Conţinutul de violenţă pe intervale orare” şi “Copiii ca referinţe sau ţinte ale publicităţii”. Printre concluziile studiului a fost şi aceea că specialiştii condamnă acest asalt mediatic asupra copilului, precum şi consecinţele negative pe care publicitatea le poate avea asupra comportamentului acestuia.
Studiul poate fi consultat pe site-ul CNA.

Ce ne puteţi spune despre digitalizarea televiziunii și care sunt criteriile și modalitatile stabilite de CNA pentru acest proces?
Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră şi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naţional a fost adoptată printr-o Hotărâre de Guvern în 2009. Urmează să fie elaborată documentaţia în vederea organizării licitaţiei (punctul de vedere al CNA în Comisia interguvernamentală din care fac parte Ministerul Culturii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comunicaţiilor, CNA şi ANCOM), unde se vor stabili criteriile şi condiţiile de acordare a multiplexurilor, licitaţie competitivă (preţul) sau comparativă (îndeplinirea criteriilor).

După acordarea primelor două multiplexuri, CNA va repartiza programele televiziunii publice şi programele principalelor televiziuni private cu acoperire şi audienţă semnificative, pe cele două multiplexuri. Într-o fază ulterioară trebuie acordate şi celelalte patru multiplexuri, tot pentru canale cu acoperire naţională care au fost acordate României prin planul de la Geneva, urmând ca apoi să fie repartizate maximum patru multiplexuri pentru staţiile regionale şi locale.

sussus

  printeaza articolprinteaza articol     trimite unui prietentrimite unui prieten
Olivia
21 Noiembrie 2013, 14:34
Nu suport reclamele care promoveaza anumite produse ca fiind sanatoase. Pai cum poti sa spui despre un aliment care se fabrica in cantitati industriale ca este sanatos si hranitor?
Scrie parerea ta:
Nume:
Email:
http://   Website:
Comentariu:
Scrie in cifre numarul din imagine
Cod verificare