IAA: Ai stat relativ puţin la Realitatea - Caţavencu. De ce ai plecat?
Lavinia Udrea: Am fost contactată la sfârşitul anului trecut pentru a pune bazele unui departament de PR menit să deservească celor trei televiziuni ale trustului: Realitatea TV, The Money Channel şi Romantica. Ei bine, dincolo de satisfacţia de a fi îndeplinit acest obiectiv, lucurile nu funcţionau deloc aşa cum ar fi trebuit. Am realizat şi campanii de promovare cu rezultate extraordinare (taxa auto, de exemplu), însă este foarte greu să lucrezi alături de o echipă care este întotdeauna preocupată de altceva, ale cărei obiective sunt întotdeauna mai importante decât ale tale. Din punctul meu de vedere, am lăsat lucrurile funcţionând cu oameni buni, aleşi chiar de mine, iar eu mi-am luat ideile şi entuziasmul şi am decis să fac guerrilla PR.
De unde acest interes pentru guerrilla PR?
Din „constatarea decesului” altor zeci de idei. Cel mai trist, pentru mine, este să văd cum o idee originală şi cu un impact garantat, este „schingiută”, reformulată şi ajustată până ajunge să fie o tactică la fel ca oricare alta. E ca şi când cineva ţi-ar da o superbă sculptură din lemn, iar tu ai face-o la loc trunchi de copac, întrucât ştii că aşa merg lucrurile. Este drept ca PR-ul clasic funcţionează de minune la noi şi că agenţiile care îl practică sunt foarte bune pe ceea ce fac. Dar cum rămâne cu creativitatea?
De ce o agenţie de guerrilla PR în România?
Pentru că era nevoie dar, mai ales, pentru că acest tip de comunicare funcţionează şi şi-a dovedit pe deplin eficienţa pe pieţele occidentale. La sfârşitul unei zile, puţini, cred, îşi mai aduc aminte ce au citit în presă. Aşadar, pentru a produce reacţii este nevoie de ceva mult mai îndrăzneţ decât un text scris corect, după toate regulile PR-ului convenţional. Sper ca pe viitor să apară şi alte agenţii de acest tip şi, prin eforturi cumulate, să oferim publicului românesc un spectacol al promovării în adevăratul sens al cuvântului.
Care e diferenţa dintre PR-ul clasic şi guerrilla PR?
Ca aceea dintre un „deux-pièces” şi o ţinută extravagantă. Ţinuta de guerrilla este cea care te lasă să te exprimi aşa cum simţi, care nu îţi impune nici un fel de limită şi care te instigă la creativitate pe propria piele. Este practică, ieftină, „îmbibată” de personalitatea brandului. Îţi dă posibilitatea de a fura privirea publicului, de a-ţi „dezgoli” mesajul în cel mai original mod şi de a te lăsa „pipăit”. Acest tip de comunicare oferă, deci, şansa de a vorbi despre produsul tău într-o manieră creativă, te invită să-l desoperi, să-l atingi, te implică personal şi împărtăşeşte lumii o experienţă directă, nu o sinteză scrisă.
Care sunt câteva dintre planurile pe care le ai acum, la început de drum?
Nu avem decât un singur obiectiv, şi anume acela de a face treabă bună. În rest, nu vom pune mult accent pe promovarea agenţiei, întrucât scopul înfiinţării noastre nu a fost acela de a ne remarca pe piaţa de comunicare, ci numai de a fi acolo pentru clienţii care şi-au dat seama de importanţa PR-ului de guerrilla şi a comunicării neconvenţionale. Noi ne-am anunţat înfiiţarea şi ne-am făcut cunoscută intenţia de colaborare către câţiva dintre clienţii pe care îi simpatizăm şi alături de care am putea face treabă bună. Credem că este suficient.
Evenimentul vostru de lansare se anunţă interesant. Ce legatură e între pistoale, cafele şi PR?
Una simplă. În PR cred că cele mai dese două lucruri pe care le auzi sunt fie „am nevoie de o cafea” sau, după caz, „hai să bem o cafea şi vorbim despre asta”, fie „îmi vine să mă împuşc”, respectiv „du-te şi împuşcă-te!”.
Eşti persoana în jurul căreia se construieşte totul. Te bazezi pe notorietatea obţinută în două companii de prestigiu ca să atragi clienţi?
Niciun client nu va semna vreodată un contract cu noi dacă ceea ce îi propun nu este ceea ce îşi doreste. Poate că, în anumite cazuri, notorietatea va fi cea care îi va determina să ne contacteze. Ceea ce se va întâmpla mai departe, însă, ţine exclusiv de capacitatea noastră de a dovedi ceea ce susţinem.
De ce ai ales numele de Streetwise PR?
Ni s-a părut termenul cel mai sugestiv pentru ceea ce ne-am propus să promovăm. Este vorba de isteţime, de creativitate, de îndrăzneală de a inventa, de a intui şi de a improviza atunci când depăşeşti barierele, fără a fi nevoie să deschizi manuale de utilizare, cărţi de specialitate şi altele de fiecare dată când vrei să faci ceva nou.