45 de tineri au absolvit prima ediţie a Şcolii de creaţie Art Directors Club România. 10 dintre ei, cei mai buni, au fost răsplătiţi cu returnarea taxei de participare. Potrivit oficialilor, portofoliile absolvenţilor vor fi afişate începând din această săptămână pe site-ul Scolii – www.scoalaadc.ro.
Care este impresia generală după prima editie? Cum a fost?
Ema Prisca, Creative Director, Graffiti BBDO: Mi-a plăcut şi-am făcut-o cu mare dăruire. Am sentimentul că am participat la facerea unui lucru care are mai multe părţi bune: contactul şi transferul de informaţii către un grup de oameni interesaţi de creaţia publicitară, grup care ar putea fi începutul unei pepiniere, strângerea la aceeaşi masă a unor directori de creaţie – primul miez de comunitate creativă şi nu în ultimul rând experienţa pedagogică, care mie mi-a prins foarte bine.
Adrian Boţan, CEE Creative Director, McCann Erickson: A fost foarte bine ca nivel de energie şi dorinţă de a face şi învăţa. Numărul candidaţilor din faza de preselecţie arată că, în ciuda unor bariere serioase de intrare, un test şi o taxă destul de consistentă, sunt mulţi oameni care îşi doresc să lucreze în publicitate. Au fost peste 1000 de candidaţi şi dintre cei 64 admişi, doar câţiva au renunţat, probabil neputând să plătească taxa. Dintre aceştia şi mai puţini au renunţat la şcoală pe parcurs, nepredându-şi portofoliile. Asta ne-a lăsat cu 45 de absolvenţi, un număr excelent pentru o prima ediţie.
Liviu David, Creative Director, Next Advertising: Mai bine decât mă aşteptam, studenţii au fost cuminţi şi de bun simţ. Cam obositoare sesiunile din agenţii, dar sper că pentru ei a meritat. Eu cel puţin am încercat să-i fac să nu-şi regrete banii daţi.
Octav Gheorghe, Creative Director, Gavrila&Asociatii: În cele ce urmează, mă voi referi mai ales la cele două grupe (10 cursanţi) care mi-au fost repartizate; pot judeca restul studenţilor doar după valoarea portofoliilor. În ceea ce mă priveşte, experienţa lucrului cu studenţii s-a aliniat mitului fundamental al poporului român, al celor două bile, prima pierzându-se, a doua fiind furată.
Dintr-un total de 10 posibili cursanţi, pe 5 nu i-am văzut niciodată, iar restul de 5 au întârziat în a-şi face temele. Ca bonus, studenta cu cel mai mare potenţial nu şi-a depus portofoliul, din motive ce ţin de registrul emoţional.
A nu se înţelege că tot cursul s-a rezumat la execuţia lapidară descrisă mai sus. Pentru o prima ediţie în care lucrurile s-au reglat din mers, cred că cel puţin primele 15 portofolii ne-au arătat lucrări pertinente, progres, pasiune (mai ales în rândul tutorilor). Cred că în plan secund, un mare merit al acestei şcoli a fost aşezarea la o singură masă a 12 ego-uri din tot atâtea agenţii fără a se înregistra scene de canibalism, ba dimpotrivă.
Mai faceti o a doua ediţie?
Ema Prisca: Mai facem, dacă clarificăm noi între noi care e obiectivul nostru cu şcoala asta, acel “what’s in need for me” şi dacă ţinem cont de concluziile şcolii pilot de anul ăsta.
Adrian Boţan: Cu siguranţă. Mi se pare stupid să stăm să ne lamentăm că nu sunt talente în publicitate licitând în acelaşi timp salariile actualilor creativi (mai buni sau mai răi, dar cam aceeaşi de câţiva ani) când atât de mulţi oameni îşi doresc serios să facă meseria asta. Atât de serios încât să dea 500 de euro şi 3 luni din viaţă pentru asta.
Până acum, publicitatea era văzută pe bună dreptate ca un cerc destul de închis în care principala problemă era să intri, odată intrat însă, nu te mai dădea nimeni afară din lipsă de talent. Şcoala asta îşi propune să deschidă cercul şi să arate tuturor pe unde se intră în publicitate şi apoi să creeze o concurenţă sănătoasă între aspiranţii la această meserie.
Liviu David: Părerile sunt împărţite, spre DA. Eu vreau să o facem, dar cu mici ajustări.
Octav Gheorghe: Din partea mea, da, clar.
Ce aţi schimba în structura şcolii?
Ema Prisca: Examenul de admitere, structura seminariilor, o parte din briefuri, metodica tutoriatului.
Adrian Boţan: Sunt multe schimbări de făcut, dar ţin mai degrabă de fine-tuning, decât de structura şcolii. În primul rând la partea de timing trebuie să fim mai atenţi, pentru că am avut o problemă cu suprapunerea dintre sesiunea studenţilor şi ultimele săptămâni ale şcolii.
Apoi, din punctul meu de vedere, deşi a fost bine că am avut un ritm susţinut al briefurilor şi al cursurilor, cu predări săptămânale, totuşi, pe ultima parte acestea s-au aglomerat şi studenţii nu au mai avut timp să finalizeze. Cred că ar fi bine dacă am lăsa o perioadă mai lungă pentru finalizarea şi predarea portofoliilor. Ideal ar fi, zic eu, să prindem o vacanţă între perioada de şcoală propriu-zisă şi predarea portofoliilor finale.
În final, a fost clar că mai e de lucru la briefuri. Acestea trebuie să fie mai puţin complexe şi cu cerinţe mai precise, cu USP-uri mai bine definite, mai “de şcoală,” ca să zic aşa. Au fost câteva briefuri care au dat libertate totală, dar ştim din experienţă că acestea nu fac decât să mascheze o lipsă de criterii. Am văzut idei minunate pe brieful Smint (care, by the way, a fost singurul brief dat exact ca la şcoala pe care am folosit-o ca model, din Australia), sau pe brieful Yale, dar au fost şi câteva briefuri pe care majoritatea studenţilor a fost confuză în soluţii. Până la urmă este o şcoală care trebuie să pregătească oameni de la nivelul zero, şi trebuie să fim realişti cu nivelul de complexitate al briefurilor, să nu încercăm să îi învăţăm tot odată şi să avem pretenţia de la ei ca după trei luni să facă branded content sau campanii integrate, în condiţiile în care numeri pe degete campaniile de genul acesta de la noi.
Liviu David: Aş schimba perioada de desfăşurare (să înceapă toamna), aş da mai puţine brief-uri (şi mai bune, că unele au fost dezastru), aş face mai puţine tutorate în agenţii şi aş fi mult mai riguros cu jurizarea pentru Top Zece.
Octav Gheorghe: Cred că se pot îmbunătăţi multe, dar îmi lipseste organul aferent. Cu siguranţă că managerii acestui proiect pot elabora un plan precis. În mod subiectiv şi intim, mi-aş dori ca la următoarea ediţie să aibă acces, pe cât se poate, oamenii cu adevarat “pasionaţi de advertising” (a se înlătura esenţa lemnoasă din sintagmă).
Ce v-a plăcut cel mai mult la studenţi?
Ema Prisca: Am apreciat dedicarea şi efortul unora dintre ei care veneau de două ori pe săptămână de la sute de kilometri depărtare. În procesul de lucru, iaraşi, doar unii, destul de puţini, au înţeles că a o lua de la capăt sau a ţine cont de discuţiile avute care duceau invariabil la modificări ţine de esenţa acestei profesii. Cei care au înţeles şi au aplicat acest mod de lucru fără să sufere sunt pregătiţi măcar psihic să intre la creaţie.
Adrian Boţan: Mi-a plăcut spiritul de emulaţie. Şi am văzut cât de importantă este competiţia corectă între idei atunci când, la schimbarea grupelor, studenţii au aflat despre ideile din celelalte grupe şi ori au văzut că ideile lor se repetă, ori că ceilalţi au reuşit acolo unde ei renunţaseră. Aceasta a adus un nou val de energie şi în loc să îi descurajeze i-a stimulat.
Liviu David: Determinarea şi seriozitatea unora.
Octav Gheorghe: Prospeţimea, necunoaşterea reţetelor, dezinvoltura, umorul, deopotrivă complexele şi lipsa lor, în unele cazuri perseverenţa, inteligenţa, sinceritatea. În plus, după spusele lui Andrei Cohn, una dintre studente era tunsă mişto.
Ce v-a displăcut cel mai mult la studenţi?
Ema Prisca: Delăsarea, lenea, renunţarea cu mare usurinţă, neacceptarea că lucrurile mişto ies din muncă, că a face ceva special presupune să laşi deoparte primele gânduri care îţi trec prin cap când îţi dai tema.
Adrian Boţan: Nimic. Au fost absolut încântători.
Liviu David: Nu mi-au plăcut cei care aruncau în mod constant cu idei neterminate, în speranţa că directorul de creaţie o să le finalizeze pentru ei.
Octav Gheorghe: Aş putea supravieţui fără colecţionarii de diplome, filateliştii cursurilor de orice fel, compilatorii de CV-uri, seninii enciclopedişti, bonjuriştii, halebardierii, cunoscătorii de melodii din reclame. De câte ori am întrebat candid :“Şi ce ai vrea să faci după treminarea şcolii?”, n-am auzit prea des sunetul caninilor ronţăind la uşa vreunei agenţii. Urgenţa impactului cu lumea publicităţii se lasă oarecum aşteptat. Răspunsurile au venit mai degrabă din zona “Ibiza summer collection vol.6” şi, cel puţin pentru mie, conţineau o doză de abstract: master, bursă, PR, vacanţă, Danemarca. O fi citând din Pilă, “o problemă de mentalitate”.
Ce sfat le-aţi da celor care vor să urmeze această şcoală?
Ema Prisca: Ca să aibă valoare, să însemne ceva, trebuie să o ia în serios.
Adrian Boţan: Să nu ţină seama de ce zic alţii despre talentul lor. Dacă ei îşi doresc suficient să reuşească or să o facă până la urmă.
Liviu David: Să o facă din pasiune, nu cu gândul la bani. Sunt cariere mai bine plătite. Nu toată lumea trebuie să lucreze în creaţie.
Octav Gheorghe: Că advertisingul înseamnă mari cantităţi de muncă, răbdare, disciplină şi neîmpliniri. Rareori, dacă eşti talentat şi foarte norocos, ai parte de o împlinire care durează fix 30 de secunde, dar de fapt 20 ca în 10 secunde trebuie să băgăm billboarduri cu oferta, că nu se înţelege.
Câţi din cei care au trecut admiterea nu au nici o treabă cu creaţia?
Ema Prisca: E greu de spus câţi. Toţi cei care n-au nimic mişto în portofoliu (nici ca gând, nici ca execuţie, fie ea vorbă sau imagine) şi ei se ştiu care sunt, că la evaluarea finala li s-a spus clar cum stau.
Adrian Boţan: Ce întrebare e asta?
Liviu David: Estimez în jur de 20-25%.
Octav Gheorghe: Cel puţin 10 portofolii (din 45, parcă) mi s-au părut fără speranţă.
Câţi din cei care au venit sunt cu adevărat talentaţi sau ar putea deveni cu adevărat talentaţi?
Ema Prisca: Primii zece ieşiti, bursierii, au baza cu care să înceapă ca juniori. Şi din următorii zece sunt vreo 4-5 care s-ar descurca.
Adrian Boţan: Talentul este o sumă de lucruri. Un pic de talent se poate multiplica cu multă inteligenţă şi multă muncă. De aceea nu pot să prevăd cum se va dezvolta fiecare în viitor. Poate că unii îşi vor arăta calităţi pe care şcoala nu le-a putut descoperi. Eu sper că toţi vor ajunge directori de creaţie.
Liviu David: Eu cred în muncă, nu în talent. Nu există talent la desen, ci tehnica şi exerciţiu. La fel, “talentul creativ” poate fi cultivat, aşa că teoretic toţi au potenţial dacă muncesc suficient de mult. Mai intervine şi factorul fler, dar şi ăsta se poate educa în timp.
Octav Gheorghe: Definirea talentului în publicitate e o mare necunoscută pentru mine, aşa că ma voi abţine în a fi deştept.
aboneaza-te
printeaza articol 
trimite unui prieten
