Scurt pe... patru, cu profii ADC*RO

Termenul limită pentru înscrierea la prima şcoală de creaţie va expira în seara aceasta, 10 martie, la orele 00:00. Până atunci, Adrian Boţan, Sorin Trâncă, Carmen Tiderle şi Şerban Alexandrescu dezvăluie cum va fi Şcoala ADC*RO din spatele catedrei, dar şi din faţa ei.

Mai este puţin până când prima şcoală de creaţie îşi va umple băncile. La ce trebuie să se aştepte "studenţii" de la aceste cursuri şi cum ar trebui ei să privească această experienţă?
Adrian Boţan: Noi suntem singura Şcoală existentă în acest moment în care predau practicieni, iar obiectivul nostru este să scoatem practicieni. Nu promitem diplome, MBA-uri sau doctorate, ci un portofoliu de lucrări care poate folosi la o viitoare angajare. La Şcoala ADC*RO accentul va fi pus pe învăţarea unui mod de a gândi şi de a crea, nu pe acumularea şi reproducerea de cunoştinte. Cred că termenul de “şcoală” este compromis de sistemul actual de învăţământ, de aceea noi vom încerca o repunere în drepturi a acestuia.

Sorin Trâncă: Prima şcoală de creaţie este "adevarata şcoală de creaţie", după cum spune şi posterul. Fiindcă e "adevărată", eu îmi doresc de la ea să formeze nişte oameni cu simţul realităţii, conectaţi la publicitatea de azi. Nu la cea de acum 5 ani, nu la cea de acum 10 - când, într-adevăr, trebuia să fii un tip haios şi pontos ca să ajungi om de creaţie. Jocul de azi e relevant. Mai pe româneşte, îmi doresc de la aceşti oameni talent, dar şi decenţă. Nu e o şcoală de spoturi şi nici de idei haioase de print. E o şcoală de idei haioase care fac diferenţa. Nu educăm bisturie, ci încercăm să formăm chirurgi.

Carmen Tiderle: Trebuie să se aştepte la nişte cursuri intensive de publicitate predate de oameni care n-au neapărat o pregătire teoretică (sper să nu jignesc pe nimeni), dar au exerciţiul zilnic al publicităţii, practică publicitatea. Lucruri pe care le-ai învăţa într-o perioadă relativ lungă ca junior în agenţie îţi sunt prezentate aici concentrat şi din perspectivă practică; e şi un exerciţiu de sintetizare în ceea ce ne priveşte pe noi, cei ce vom preda.

Şerban Alexandrescu: Cu optimism, ca şi noi. Şi cu puţină frică, să nu se facă de rahat. Tot ca şi noi.

Care sunt aşteptările voastre în ceea ce îi priveşte pe viitorii studenţi ai Şcolii?
Adrian Boţan: Mă aştept să găsesc oameni cel puţin la fel de pasionaţi de meseria asta ca şi noi, pentru că talentul nu este suficient dacă nu vine la pachet cu perseverenţa.

Sorin Trâncă: Talent, logică, bun simţ şi o dorinţă măcar cât casa poporului de a înţelege comunicarea. Mi-ar placea, pe lângă toate astea, să întâlnesc oameni proaspeţi şi deschişi, fără prea multe idei preconcepute faţă de procesul de comunicare şi faţă de această industrie, prea prost înţeleasă în acest moment. O să reacţionez prost dacă o sa simt mercantilism şi emfază, mai ales nedublate de pasiune. Mă scot din minţi falsurile de tipul ăsta.

Carmen Tiderle: Să deprindă un mod sănătos de a gândi, nu în cioace, ci în concepte. Să se deschidă, să se inspire, să devină nişte oameni cu idei originale, dar umane şamd.

Şerban Alexandrescu: Să vrea mult de tot să facă treabă şi să fie muncitori. Pentru că nu pot învăţa nimic stând pe spate şi aşteptând să li se livreze fructe de pădure în cavitatea bucală.

De ce s-ar înscrie tinerii la Şcoala ADC, când există şi programe de internship gratis?
Adrian Boţan: Programele de internship au două dezavantaje: 1. nu îţi dau acces la atât de multe minţi reunite de directori de creaţie; 2. intrarea în aceste programe nu se face prin criterii la fel de transparente ca la Şcoala ADC. Ele vor exista în continuare, dar nu vor veni în reală competiţie cu şcoala, ci eventual în prelungirea ei.

Sorin Trâncă: Din acelaşi motiv din care se duc la piaţă să cumpere un kilogram de mere, apoi îşi cumpără un storcator, apoi îl bagă în priză şi consumă curent, apoi murdăresc un pahar pentru a strânge rezultatul, apoi îl spală şi cheltuie detergent şi apă ca să îl cureţe. Din acelaşi motiv din care preferă un suc de mere în loc să le mănânce întregi.

Carmen Tiderle: Pentru că într-un program de internship (chiar sunt atât de multe?) nu experimentezi decât o bucăţică din ceea ce vor trăi cei care vor intra în Şcoala ADC. Aceştia vor avea ocazia să vadă mai multe agenţii şi, deci, moduri de a lucra, vor asculta păreri diferite, vor experimenta şcoli de advertising diverse.

Şerban Alexandrescu: Pentru că una e un internship cu un om şi alta e să vezi "panorama celor 12 panarame". Ai parte de o expunere la viziuni foarte diferite despre publicitate. Alternativa la această şcoală sunt de fapt 12 internshipuri la noi 12.

Descrieţi puţin structura cursurilor pe care le veţi susţine. Cu ce se diferenţiază ele de un curs normal, de master sau facultate?
Adrian Boţan: Un curs normal de facultate are câteva zeci de şedinţe în care eşti mai degrabă sufocat de ştiinţa altora, decât stimulat să creezi. Noi la Şcoala ADC*RO avem câteva ore la dispoziţie să învăţăm studenţii un mod de a gândi: cum să faci un concept, un poster, un spot. Cred că asta îi va satisface pe acei studenţi care îşi doresc mai multă practică şi contactul cu realitatea.

Sorin Trâncă: N-aş putea vorbi despre cursurile de la facultate sau master, poate că nu e nici o diferenţă. Eu îmi propun să aduc cursurilor mele un grad de interactivitate cât mai sporit şi să dau studenţilor o perspectivă cât mai realistă asupra meseriei. În orice caz, va depinde şi de ei dacă mă vor stimula să le dau ceva mai mult decât o simplă conferinţă.

Carmen Tiderle: Habar n-am cum sunt cursurile de publicitate de master sau facultate. Deci nu le pot compara. Însă, am întâlnit în agenţii oameni care absolviseră astfel de facultăţi. Ceea ce ştiau ei era o teorie rigidă şi neaplicabilă, nişte reguli de acum o sută de ani. Sper din tot sufletul să-i învăţăm cu totul altceva pe studenţii Şcolii ADC.

Şerban Alexandrescu: Se diferenţiază tocmai prin faptul că nu au nici în clin, nici în mânecă cu un curs normal, de master sau facultate. Perspectiva nu e neapărat una "didactică & pedagogică", în sensul rău pe care îl evocă această sintagmă la noi în ţară.

Cum v-aţi decis asupra cursurilor care vor fi predate (de exemplu, de ce nu există teoria comunicării?) şi de către cine să fie ele predate? A fost o tragere la sorţi sau fiecare va preda ce îi este lui mai drag?
Adrian Boţan: Prea multă teorie poate paraliza un creator. Iar noi ne propunem să scoatem creatori, nu critici de publicitate. De aceea la noi în Şcoală teoria va fi restrânsă la minimul necesar. Putem spuna că la Şcoala ADC se va preda teoria practicii.

Sorin Trâncă: Cred că şi eu, şi colegii mei ne ferim de cursuri gen teoria comunicării. Nu suntem nişte teoreticieni - şi nu spun asta cu vreun orgoliu. Noi suntem practicieni. Buni, răi, habar n-am. Singura legitimaţie pe care presupun că o avem este cea a pieţei libere, acolo unde cererea s-a întâlnit cu oferta şi ne-a cernut pe noi ca pe un soi de lideri ai industriei. Cât despre decizie, a fost un fel de tragere la sorţi, o consultare în plen din care lucrurile s-au aşezat firesc. Nimeni n-a zis că nu doreşte un anumit subiect, în final ne-am trezit că ăla face aia şi celălalt ailaltă. Până la urmă, eu văd aceste teme de seminar ca pe nişte mijloace de a ajunge la adevăruri esenţiale legate de idei şi concepte. Precum şi de optica cea mai corectă şi "la zi" asupra lor.

Carmen Tiderle: N-a fost o tragere la sorţi, ci fiecare şi-a propus domeniul în funcţie de afinităţi.

Şerban Alexandrescu: Le lăsăm altor "didactici & pedagogici" plăcerea de a iniţia tineretul României în "teoria comunicării", tocmai pentru că această şcoală e una foarte-foarte practică şi minim-teoretică. Dacă asta ar fi o şcoală de subofiţeri, noi i-am învăţa să tragă cu bazooka şi cu mitraliera, să planteze mine, să arunce pumnalul şi să ştie să smulgă un ficat cu mâna goală. Nu i-am obosi cu geopolitica şi cu teoria conflictelor. Deşi sunt nişte lucruri foarte interesante, mă tem că acestea nu prea i-ar fi de folos unui recrut în noroiul tranşeelor.

Da, alegerea a fost oarecum în acord cu specializarea dragă fiecăruia, dar nu la modul absolut. Cu toate acestea, Gerilă mai degrabă vorbeşte despre frigotehnică, Setilă despre mecanica fluidelor, iar Păsări-Lăţi-Lungilă despre ornitologie.