IAA.ro: Ce vor putea vedea oamenii în cadrul expoziţiei de la IAA?
Florian Ciobanu: Este practic prima mare expoziţie cu reclame vechi româneşti (aprox. 1.000 layouts), care trec progresiv şi cronologic, de la secolul XIX până în 1989. La intrarea în sediul IAA veţi găsi exemple full-page de campanii la câteva branduri din perioada interbelică, pe holurile principale sunt ad-printuri din secolul XIX din mai multe publicaţii ("Romunulu", "Trompetta Carpatilor", "Drapelu", "Buciumulu", "Galatii", etc.); pe peretele din dreapta recepţiei veţi găsi „anunciuri” din perioada războiului de independenţă 1877 (unde veti putea face cunoştinţă cu una din primele reclame apărute în România la „Telephon sau Telegraful vorbitor”; în sala „Stella Artois” există o mini-expoziţie cu presă scrisă in grafie latină şi kirilică (din perioada paşoptistă şi până la abdicarea domnitorului A. I. Cuza); sala mare IAA am „organizat-o” cu ad-uri din perioada 1915 – 1945, iar cea de-a treia sala - „Unilever”, vă aşteaptă deja cu o atmosferă „cuceritoare” din perioada comunistă. Aici am încercat să recreez prin mici obiecte şi câteva publicaţii „de tristă amintire” o bucăţică de socialsim românesc. Sunt convins, după ce vor vedea aceste „exponate”, mulţi vor putea spune că nu au mai văzut aşa ceva în viaţa lor, pentru că nu au avut unde. Cred că se poate „splitui” chiar şi în 2 zile expoziţia asta, pentru că dacă stai doar vreo 2-3 ore, pierzi multe detalii din vedere. In opinia mea, poate fi considerată ca o mică „lecţie de istorie” a publicităţii româneşti, pe care v-o şi recomand. O „piesă de colecţie” expusă aici ar fi Regele Ferdinand al României în uniformă, format ca vizual din mai multe „cartoline cromo-lit” de la începutul sec XX, ce au pe spatele lor reclama la „Chocolates Jaime Boix”.
Toate aceste ”machete de presă” sunt originale (nu scanuri, nu printuri sau decupaje de pe internet). Am extins perioada de "colectare" şi pot declara oficial că deţin câteva "anunciuri publicitare" din anul 1840, iar partea de încheiere a colecţiei ar fi pe la mijlocul anilor 1990, perioadă în care agenţiile noastre locale s-au afiliat la reţelele multinaţionale consacrate (Leo Burnett, Lowe, Publicis, BBDO, DDB, J.W. Thompson, McCann Erickson, etc.).
Cum a început pasiunea ta pentru reclamele vechi româneşti?
Am o afinitate pentru vechi din copilărie. La varsta de 11 – 12 ani am găsit nişte cărţi interbelice prin podul bunicului şi m-a „socat” scrierea interbelica, aproape total diferita de ceea ce învăţam eu la gramatică. Prin clasa a-VII-a mergeam la singurul anticariat din Craiova şi îmi cumpăram cărţi cu bani furati de la tata (monezi de 5 lei), după mintea mea de copil. Pe vremea lui „nea Nicu” nu se găseau nici măcar cărţi şi ca de obicei, tot ce era bun se vindea pe „sub tejghea”. Peregrinarile şi întrebările mele prin acest anticariat i-au indus o stare de „disconfort” anticarului (fost profesor universitar), care într-o zi cu soare m-a „rugat” să-i spăl vitrinele anticariatului. Si a librăriei de alături. Si uite aşa, după ce „m-am muncit cu furtunu’ de hidrant” am devenit omul lui de încredere, apoi am avut acces la toate achiziţiile „best-seller”. La nici un an după, am descoperit câteva cărţi poştale vechi, de fapt nişte litografii de la începutul secolului XX, cu un scris pe spatele lor ce mi-a marcat şi format semnătura mea de astăzi. Seria respectivă o mai am şi acum. Cititul şi ascultatul radioului noapte-de -noapte până pe la 17 ani a fost „o chestiune serioasă” pentru mine.
Cum ţi-ai adunat această colecţie?
Marea majoritate a acestei colecţii se aflp pe print, pentru ca acesta era cam singurul vehicul de comunicare al acelor vremi. Ar mai fi reclame pe sticlă, ceramică, tablă sau chiar lemn. Să ştii că există astăzi în oras şi colecţionari de cutii de tablă. Am început să colecţionez din copilărie, ba un „Cinema”, ba un „Magazin”, o „Stiinţa şi Tehnica” sau chiar „Cutezatorii” (aveam abonament obligatoriu de la şcoală), etc., dar nu prea mi-a mai rămas mare lucru de pe atunci, căci au cam trecut vreo 25 ani... Mai târziu, după Revoluţie, am început să cumpăr din târguri, anticariate, colecţionari sau alte surse, diverse cărţi, programe de teatru, afişe, almanahuri, calendare, etc. De multe ori mai „cer şi de pe la oameni din casă”..., contra-cost, bineînţeles. Obiectele din socialism pe care le veţi vedea în sala „Unilever” sunt toate ale mele şi le-am păstrat în mod conştient pentru acest tip de expoziţie. Pare utopic să vorbim azi de un muzeu al publicităţii româneşti, dar el pe viitor se poate construi cu-n pic de „sprijin şi suport”. In plus, să fac un turneu de expoziţii chiar şi prin agenţii. Cam asta este ceea ce îmi doresc.
Acum 13 ani m-am angajat în publicitate (Olympic DDB, apoi TBWA Bucharest) şi sunt „account” de formaţie. Atunci, pe la sfârşitul anilor 90, mi-a venit ideea de a da o nouă temă şi a separa din colecţia mea de vechituri reclamele vechi româneşti inserate prin toată zona de print. Astăzi, estimez că ar fi poate peste 20.000 layout-uri dacă am scana tot.
Este o colecţie foarte mare...
Ceea ce va vedea publicul la această expoziţie reprezintă cam 5% din toată colecţia mea. Pentru mine, a o completa înseamnă o explorare continuă şi-mi doresc în mod constant să extind perioada „de colectare” (am deja vreo şase anunţuri din 1840 - 1842). In viitorul apropiat, am „promisiuni” ca voi coborî şi inspre începutul sec. XIX. Par multe ad-uri ca număr, pentru că sunt un cumul de achiziţii de peste 13 ani. Sunt cumpărate în diverse momente, la diverse ocazii, conjuncturi, de la oameni simpli sau chiar de la negustori care din asta trăiesc. Este o lume invizibilă care trăieşte confortabil din asta. Eu nu negustoresc, ci la mine banii se opresc doar în materiale. Este foarte mult print achiziţionat, pentru că acesta era forma de comunicare de atunci. Ar fi interesant pentru public să adaug la colectie niste spoturi radio interbelice ( din arhiva Radio România) şi spoturi TV comuniste de la televiziunea publică. Evident, cu acordul lor.
Mai colecţionezi şi altceva?
Am cateva mii de cărţi poştale vechi, scrisori vechi, manuscrise (sec. XIX si XX). Timbre nu colecţionez, dar dacă îmi dai un cap de bour nu te refuz!
Care este următorul pas?
Pasul următor ar fi să digitalizăm toată colecţia şi să o punem pe reclamevechi.ro, domeniu cumparat de mine acum vreo 3 ani, unde pasionatii să intre acolo şi să aiba posibilitatea sa caute ad-uri vechi romanesti pe ani, secole, mărci disparute sau marci care exista si astazi. Şi un muzeu al industriei noastre publicitare, ce s-ar putea face cu un partener care să suţină în mod rezonabil acest tip de activitate, o muncă ce nu este chiar aşa costisitoare. Să susţii un proiect asa inedit, care face parte din viaţa noastră, din trecutul nostru şi care poate fi pus în valoare intr-un mod foarte frumos şi fără mare efort, eu, dacă aş fi client, aş susţine aceasta colectie!
Care este motto-ul tău?
„Pentru a înţelege prezentul trebuie să cunoşti trecutul!”
Extra info
Expoziţia poate fi vizitată până la data de 1 iunie a.c. Vernisaj pentru publicul larg are loc vineri, 8 aprilie, ora 19.00, la sediul IAA.
Participări expoziţii Reclame Vechi Româneşti
- Festivalul de publicitate Ad'Or 2005
- Festivalul de publicitate Ad'Or 2006
- Festivalul de publicitate Ad'Or 2007
Interviu TV "Marca Inregistrata" cu Mihai Dobrovolschi - 2005
Interviu revista Imagoo cu Liviu Druga
aboneaza-te
printeaza articol 
trimite unui prieten
