De ce reguli de lucru cu presa?

12) Evită atitudinea de genul „De ce să fac eu treaba jurnalistului şi el să încaseze banii?”, în momentul în care primeşti o solicitare de presă
Este un sistem de gândire total greşit! Trebuie să vezi fiecare solicitare de presă ca pe
o oportunitate de promovare gratuită a companiei. În momentul în care pregăteşti un material de presă bine scris pentru un jurnalist, ai de câştigat de două ori: în primul rând, pentru că îi uşurezi munca jurnalistului, astfel că poate folosi paragrafe întregi din răspunsul tău; prin urmare, ţi-l apropii foarte mult, iar pe viitor, când va trebui să scrie despre industria din care face parte compania ta/ clientul tău, cu siguranţă îţi va cere părerea, deci compania va fi recunoscută ca specialist în domeniul său de activitate. În al doilea rând, la fel de important, îţi promovezi compania/ clientul în presă, pentru că un material bine scris poate fi publicat integral.

13) Scrie toate materialele de presă cu diacritice!
Oricine a scris vreodată un material fără diacritice şi s-a chinuit ulterior să le insereze ştie cât este de migăloasă această muncă. Fiecare junior dintr-o agenţie de PR a început de la diacritice şi baze de date, de aceea nu înţeleg de ce, ulterior, „seniorii” încep să scrie fără diacritice: nu e deloc dificil, necesită doar puţină practică. Chiar dacă ai trimis un material foarte bun, în momentul în care l-ai scris fără diacritice nu te aştepta la mulţumiri din partea jurnalistului: tocmai l-ai pus la o muncă plicticoasă şi inutilă.

14) Nu cere niciodată să vezi materialul scris de jurnalist, înainte de a fi publicat!
Este una dintre cele mai mari greşeli, care îţi pot submina relaţia cu presa! Cum ar fi dacă un jurnalist ţi-ar cere să vadă comunicatul de presă pe care intenţionezi să îl trimiţi, ca să se asigure că are informaţii relevante?! Pe lângă faptul că un jurnalist care se respectă nu va accepta nici un fel de cenzură din partea ta, prin această solicitare îi demonstrezi jurnalistului că nu ai încredere în capacităţile lui. Dacă i-ai transmis, în scris, informaţii clare şi concise, cu siguranţă vor apărea corect şi în materialul scris de jurnalist. Iar dacă un jurnalist hotărăşte el singur să îţi trimită un articol ca să-l verifici (Aleluia!), mulţumeşte-te să te asiguri că informaţia publicată este corectă, fără a încerca să îi schimbi stilul de redactare.

15) Cultivă o relaţie informală/ amicală cu jurnaliştii
Acest lucru este foarte uşor de făcut, pentru că şi jurnaliştii sunt interesaţi să se împrietenească cu „sursele”. Prin urmare, o relaţie amicală este reciproc avantajoasă! În cadrul întâlnirilor informale poţi afla lucruri deosebit de importante despre jurnalist şi despre publicaţie, atât în ceea ce priveşte domeniul profesional, cât şi cel personal. Toate aceste informaţii te vor ajuta să pregăteşti o comunicare proactivă eficientă cu presa.

16) Evită să ai o atitudine de superioritate faţă de jurnalist!
Un proverb japonez spune „Fiecare pai are umbra sa!”. Indiferent că scrie la „Arici Pogonici” sau la rubrica „Matrimoniale”, un jurnalist te poate ajuta mai mult decât crezi. Chiar dacă nu are în momentul respectiv o poziţie importantă într-o anumită publicaţie, nu poţi ştii pe cine cunoaşte sau unde poate ajunge în viitor.

17) Respectă jurnaliştii!
Un PR-ist american spunea ca, deşi un producător de pantofi este mai important decât un jurnalist, dacă nu îl respectă, s-ar putea ca în viitor să nu mai vândă nici o pereche de pantofi. Poate că în România încă nu s-a ajuns la nivelul ăsta, însă adesea imaginea negativă reflectată în presă de anumite companii sau persoane publice este cauzată de atitudinea arogantă şi nerespectuoasă a liderilor săi.

18) Nu te „pisici” sau „milogi” pe lângă un jurnalist!
Nu este cea mai potrivită modalitate de a obţine acoperire media! Vei obţine doar ironii la adresa ta, a profesionalismului tău şi a tuturor PR-iştilor. Dacă un jurnalist a hotărât să nu îţi publice materialul de presă, atitudinea asta, cu siguranţă, nu îl va determina să îşi schimbe părerea (mai ales dacă nu depinde de el).

19) Chiar dacă un jurnalist te-a supărat foarte tare, evită să îl acuzi în public sau să ataci categoria profesională din care face parte!
Vei crea un „efect de haită” în rândul presei care se va năpusti asupra ta. Nu uita că niciodată nu poţi ieşi câştigător în lupta cu presa: chiar dacă ai dat în judecată o instituţie de presă şi ai căştigat, tot vei avea imaginea „şifonată”!

20) Nu te supăra pe un jurnalist care te-a evitat, trimiţându-i solicitarea direct clientului/ şefului!
Orice jurnalist a fost învăţat să obţină informaţia cu orice preţ şi să intre pe geam, dacă a fost dat afară pe uşă! Prin urmare, dacă şi-a dat seama că cea mai scurtă cale de a obţine o informaţie este aceea de a apela la directorul general, cu siguranţă te va ocoli mereu. În acest caz greşeală nu este a jurnalistului, ci a clientului/ şefului care ar trebui să instituie anumite reguli de comunicare cu presa şi să le respecte.

Însă, dincolo de reguli şi sisteme de lucru, nu trebuie să uităm că suntem oameni şi că avem nevoie unii de alţii. Din acest motiv este important să existe şi un sistem de reguli de comunicare a jurnaliştilor cu PR-iştii (sau sursele), pentru a obţine acea relaţie reciproc avantajoasă despre care vorbeam la inceput. Se oferă să îl scrie cineva?...