E criza. Sa „risc” să-mi schimb job-ul?

De voie de nevoie, angajatorii recrutau, plăteau şi încercau să rezolve următoarea problemă: migraţia excesivă a forţei de muncă. După 3 – 6 luni, angajaţii îşi completau CV-urile, la rubrica “Experienţă profesională” şi treceau la nivelul următor în privinţa salariului solicitat – 600 / 700 de Euro.

A venit însă vara lui 2008. A fost momentul în care două generaţii de studenţi au terminat concomitent cursurile universitare. Vorbeam deja de un număr dublu de potenţiali angajaţi. “Oferta” pentru angajatori a crescut şi, pentru prima dată după mulţi ani, salariile solicitate de absolvenţi au început să scadă.

Apoi, deja celebra criză economică a lovit şi România. Majoritatea angajatorilor, în cazul fericit, au pus stop proceselor de recrutare, în cazul nefericit, au anunţat începerea disponibilizărilor. Presa a trecut de la spaţiile ample dedicate “crizei de angajaţi”, la cele dedicate concedierilor şi blocării proceselor de recrutare. Mai mult, publicaţiile economice au început să le ofere cititorilor ghiduri despre cum să nu nu-şi piardă locul de muncă (ex: Ziarul Financiar: “Cum să nu fii concediat anul acesta”).

Acestea fiind spuse, câţi se mai gândesc acum să-şi schimbe job-ul? Probabil că mulţi, dar câţi mai şi fac paşi concreţi în direcţia asta? Mult mai puţini decât în ultimii ani. Rubricile “On the move” ale ziarelor sunt tot mai sărace.

Ce trebuie să ai în vedere dacă vrei să-ţi schimbi job-ul în această perioadă

Spre deosebire de alte momente, schimbarea job-ului într-o perioadă de criza economică pare să “ofere” angajatului mai multe dezavantaje, decât avantaje.

În primul rând, “plec pentru că vreau un salariu mai mare” este cea mai riscantă abordare la care s-ar putea gândi cineva care ar vrea să pornească pe un nou drum profesional. Pe piaţă, salariile tind să se uniformizeze, iar creşterile spectaculoase, de chiar 100% pe an, nu mai există.

Numărul de slujbe disponibile pe piaţă a scăzut dramatic, iar pentru cele care încă mai există, concurenţa este acerbă. Există şi o parte bună pentru această realitate. Respectiv, aşa cum este normal, vor avea de câştigat întotdeauna cei mai bine pregătiţi profesional. Cu atât mai mult în aceste vremuri tulburi, organizaţiile aşteaptă de la angajaţii lor rezultate de calitate.

Timpul pe care un angajat nou îl are la dispoziţie pentru a se integra într-o organizaţie nouă este mult mai scurt. Perioada “de probă” sau “de acomodare” s-a scurtat semnificativ, angajatorul aşteptând să vadă cât mai repede rezultatele investiţiei în resursele umane.

În privinţa “experienţei anterioare” pe care angajatorii o invocă la majoritatea interviurilor de angajare, lucrurile par a fi destul de neclare. Pe de o parte, angajatorul poate cere acum cu o şi mai mare insistenţă o astfel de “experienţă”, având în vedere că plaja de selecţie a noilor resurse umane a crescut mult în ultima vreme. Pe de altă parte, pot exista pe piaţă şi angajatori care să fie interesaţi exclusiv de factorul financiar atunci când caută să-şi lărgească echipa. Există, astfel, posibilitatea să renunţe la resurse umane calificate şi remunerate cu salarii mari, în favoarea unor proaspăt absolvenţi ambiţioşi, care şi-au dat silinţa să urmeze cât mai multe cursuri / training-uri de pregătire extraşcolare şi cărora să le ofere salarii mai mici.

În concluzie, pare că angajatorii sunt avantajaţi de context. Au ocazia să atragă resurse umane extrem de valoroase. Singurul lucru pe care ar trebui să-l facă este să treacă peste ideea de “criza ne obligă să renunţăm la a mai angaja în perioada următoare”. Valoarea unei organizaţii stă, de cele mai multe ori, în calitatea propriilor angajaţi, iar angajatorii care conştientizează acest aspect vor avea de câştigat în faţa concurenţei.

Chiar dacă pornesc cu un uşor dezavantaj, cei care vor să-şi schimbe locul de muncă şi se simt suficient de bine pregătiţi au ocazia acum “să demonstreze”. Un angajat care îşi face treaba şi care reuşeşte să livreze rezultate va fi cu atât mai apreciat într-o perioadă în care, pentru a supravieţui, organizaţiile trebuie să producă, în primul rând, calitate.

Cum s-au întâmplat lucrurile în cazul meu

De la începutul lunii martie 2009 m-am alăturat echipei de la compania de monitorizare Media Image Group, pe poziţia de New Business Manager. Schimbarea a venit după aproape 7 ani petrecuţi în industria de comunicare, în cadrul Asociaţiei de Comunicare Ethos şi agenţiei de comunicare online Selenis.

Profilul de activitate al Media Image mă punea în faţa unor noi provocări majore, pe care le căutam în viaţa profesională. Asta, cumulat cu încrederea în propria-mi experienţă profesională au făcut ca dificultăţile economice prin care trece piaţa românească să nu conteze deloc în decizia de a porni pe un alt drum profesional.

La fel de adevărat este că la Media Image am găsit o echipă de profesionişti, care a făcut ca procesul meu de integrare să fie lin şi să nu dureze mai mult de o săptămână. Asta demonstrează, o dată în plus, că procesele de recrutare şi integrare bine puse la punct reprezintă, mai ale în aceste vremuri, unul din cele mai importante secrete ale succesului pentru orice organizaţie.