Newsletter
Aboneaza-te la Newsletterul IAA
Ca sa stii mereu tot ce misca in industrie.
Si ai sinteza direct in inbox.

aboneaza-te

RSS Feed
Afla imediat ce apare nou in "Opinii"
Facebook
Like us on Facebook
Opinie - 6 August 2012
Gestionarea „piticului malefic” în cadrul prezentărilor în public

Gestionarea „piticului malefic” în cadrul prezentărilor în public

Prezentările sunt o chestiune la modă, nu vi se pare? Brief-uri, conferințe, workshop-uri, TED, Pecha Kucha, știți la ce mă refer. Desigur, sunt o parte importantă a oricărei activități de business și cu atât mai mult a activității de marketing, dar aș vrea să vă propun o mică demitizare a situației în care cineva se află în fața unui public, situație de obicei foarte încărcată emoțional.

de Alina Chirvase, Trainer Communication Department, Interact; Profesor Şcoala IAA
Este adevărat că o prezentare poate avea o miză mare – câștigarea unui client, vânzarea unei idei către top management, creșterea brandului personal sunt doar câteva dintre posibilele rezultate pozitive. Obiectiv privind însă lucrurile, nu cred că avem prea multe motive de îngrijorare dacă respectăm câteva principii și exersăm anumite tehnici, ori asta se poate spune și despre practicarea unui sport sau a unui hobby. O să spuneți poate că privesc lucrurile cu ușurință și superficialitate, dar haideți să ne gândim puțin.

Oare nu privim în mod inconștient situația de prezentare ca pe un formidabil test pe care trebuie să îl trecem ca persoană? Nu există cumva undeva în mintea noastră o voce care ne șoptește malefic – ”ești evaluat pentru fiecare gest, privire, cuvânt și media la purtare o să-ți scadă dacă o zbârcești”? Și este într-adevăr așa? Cred că cea mai mare parte din emoțiile noastre negative legate de prezentări pleacă de acolo și, dacă reușim să ne gestionăm ”piticul malefic”, mare parte din treabă este făcută.

În afară de a lăsa percepția exagerată despre importanța unei prezentări să ne domine, iată pe scurt și alte așa nu-uri pe care le-am observat de-a lungul timpului:
• Sunt obsedat de ideea de carismă și consider că o prezentare reușită se bazează exclusiv pe asta
• Îmi încep prezentarea cu o glumiță pentru că așa am citit eu în niște cărți despre prezentări – umorul trebuie folosit pentru captarea publicului
• Mă hiper-pregătesc: încep să îmi scriu prezentarea cuvânt cu cuvânt, după care fie uit foile acasă, fie le iau cu mine dar constat la fața locului că nu ar fi profi să citesc și mă blochez în timpul prezentării pentru că nu îmi mai amintesc ce scria pe ele
• Nu mă pregătesc deloc și mă las în voia inspirației de moment, pe principiul că cele mai bune idei își vin când nu te aștepți
• O dată ajuns în fața auditoriului îmi cer scuze că le răpesc timpul și le mărturisesc sincer că am emoții pentru a le câștiga bunăvoința
• Bombardez publicul cu întrebări, fără a le spune în prealabil că voi face asta, pentru că am citit undeva ca prezentările trebuie să fie interactive
• Dacă cineva pune o întrebare despre un subiect pe care eu tocmai l-am expus îl cert discret cu o expresie de genul ”după cum vă spuneam și mai devreme…”
• Închei brusc sau cu o frază răsunătoare, fără legătură cu restul, în ideea că finalul trebuie să fie memorabil.

În contrapartidă, iată și câțiva așa da, ușor de pus în practică și de bun simț:
• Urmăresc prezentări ale oamenilor pe care îi admir și încerc să le identific tehnicile folosite, apoi fac o selecție și aleg doar ce mi se potrivește
• Rog un coleg în care am încredere sau un prieten să îmi dea feedback – în primul rând despre punctele mele tari ca prezentator și încerc sa le maximizez potențialul; îl întreb dacă am obiceiuri proaste care deranjează în mod vădit si le corectez pe rând
• Fac exerciții regulate de respirație pentru a-mi crește capacitatea pulmonară, proiecția vocii și a-mi gestiona mai ușor emoțiile
• Mă pregătesc în mod just – îmi fac o schemă a prezentării care să fie logică și vizuală pentru mine și adaptată la auditoriu (aplic filtrul ce știu/nu știu/ar vrea să știe ei despre subiect); în schemă trec doar cuvintele-cheie, ideile mari și legăturile dintre ele
• Îmi învăț bine exemplele și poveștile pentru a le reda cu forță și persuasiune
• Apelez la umor doar dacă o pot face natural și spontan și după ce am verificat daca situația se pretează la așa ceva
• Am grijă de primul minut și de încheiere – pe acestea le planific în detaliu pentru a le exploata la maxim potențialul
• În timpul prezentării mă uit mai mult la fețele care mi se par deschise, la cei care par să mă asculte cu interes – sunt o sursă valoroasă de energie pozitivă
• Verific din când în când daca sunt pe aceeași lungime de undă cu publicul: ”are sens ce spun?”, ”care este părerea dvs despre acest subiect?”

Până la urmă, este puțin probabil că majoritatea dintre noi își vor câștiga existența facând prezentări, deci nu strică să avem simțul proporțiilor în legătură cu importanța lor.

Asta sigur că nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm și să nu ne dezvoltăm deloc stilul personal. Dacă vreți, este ca în trafic: cu toții avem carnet de conducere și ne dorim să fim buni șoferi, dar puțini dintre noi ajung piloți de curse.
sussus

  printeaza articolprinteaza articol     trimite unui prietentrimite unui prieten
Scrie parerea ta:
Nume:
Email:
http://   Website:
Comentariu:
Scrie in cifre numarul din imagine
Cod verificare