Newsletter
Aboneaza-te la Newsletterul IAA
Ca sa stii mereu tot ce misca in industrie.
Si ai sinteza direct in inbox.

aboneaza-te

RSS Feed
Afla imediat ce apare nou in "Opinii"
Facebook
Like us on Facebook
Opinie - 22 Octombrie 2012
Golden Drum 2012, de „marți” până la „ce mi-a plăcut”

Golden Drum 2012, de „marți” până la „ce mi-a plăcut”

O fi vreo chestie local-culturală slovenă pe care n-am dibuit-o, dar primul lucru care mi s-a părut ciudat ca organizare a fost decizia de-a începe festivalul marțea. Și chiar nu vorbesc sub acoperământul vreunei temeri pseudomistice (viața m-a învățat că nu e bine să crezi în superstiții, pentru că aduc ghinion). Nu că m-ar fi deranjat, dar parcă țin minte că în anii trecuți toată treaba dura de luni până sâmbăta seara. O fi tot de la restriștea asta mondială...

de Andrei „Harald” Ignat, Group Creative Director, CohnandJansen JWT
Continuându-și anapodele, organizatorii au zis ca n-ar fi rău – dacă tot au dat drumul la treabă – să dea drumul și la distracție. Așa că, în spiritul lui hai-cu-noi-daca-ți-place-viața!, au inaugurat și seria de bairamuri/chermeze/chindii cu ceea ce s-a numit "petrecerea de deschidere a festivalului". Din nou, cam ciudat că asta se întâmpla în deja a doua seară de Portoroz, dar să zicem că nu-i găsiseră alt nume de botez (probabil “petrecerea Tudorel” era luat).

Pe urmă, la păreri de rău organizatorice aș trece și faptul că vreo două-trei seminarii chiar au fost puse în același timp cu alte două-trei. Dintre care sigur mi-a părut rău de cel puțin unul pe care-a trebuit să-l sacrific. Bine, știu că la astfel de evenimente n-ai cum să acoperi cu prezența chiar tot ce te-ar interesa. Totuși, mă gândesc că dacă toată treaba nu era într-atât de comprimată, pe parcursul a doar 3 zile, poate erau sălile pline mai des, nu doar în serile de premiere.

Și că veni vorba de dat trofee – cam cum e asta cu "prima seară de gala"? În sensul că au existat două (?). Da, din 3 (trei) zile de festival efectiv. Și cum în a doua a venit până și președintele Sloveniei, pe când în prima n-am vazut nici măcar picior de subsecretar de stat, pare că premiile date în prima gală, pentru secțiunea "single channel" (tv, print, OOH, interactive, digital și tot neamul lor) au fost mai de încălzire, mai "echipa a doua a lui Olimpija Ljubljana". Da, știu, nici n-are prea mare importanță, doar constatam și eu cu ceva mirare.

În rest și în mare, cam cele cunoscute în această perioadă în zona Portoroz-Piran – vorba profetului, "uneori e ca de obicei". Au fost și unele discuții/dezbateri la care – din păcate pentru vorbitori, dar mai ales pentru public – era mult mai interesant ce se scria pe tweet-urile afișate live decât ce se spunea la microfon. Dar am văzut și câteva prezentări bune, de amintit și povestit în spicuiri câte unui coleg într-o pauză de inspirație.

• “The dog ate our presentation” de la Y&R – din care am aflat (poate chiar și învățat) unele dintre cele mai des întâlnite scuze pentru lucrări de advertising slabe (de la “The brief is shit”, la “Didn’t have enough time”, trecând prin “The budget is too small” sau, rara avis – “My agency is crap”). În același timp, însă, am văzut și cum alții (da, mai mereu e la “alții”) au reușit să întoarcă toate astea în favoarea lor, descurcându-se cel puțin onorabil în a face campanii din aparent “mai nimic”.

• “Four Weddings and a Funeral”, Dear Future Sweden – în care s-a analizat un pic creativitatea în zona digitală, în condițiile în care la fiecare minut se mai lansează o aplicație undeva, pe planetă, iar granița dintre realitate și mediul virtual abia dacă se mai zărește. Conceptul de prezentare simpatic, pornit de la filmul cu-același nume, ne-a arătat cam ce se poate întâmpla (creativ, neaparat) la întâlnirea dintre Internet așa cum era el “ahaahaaa, pe vremea...” și cele mai moderne aplicații, gadgeturi, ghizmouri.

• Bomboana de pe cireașa de pe tort: prezentarea lui Martin Weigel, Head of Planning Wieden+Kennedy Amsterdam. Nu doar cea mai așteptată, ci și cea mai concretă, realistă, energică, “enterteinizantă”. Destul de surprinzător cum poate să le ia fața celorlalte o prezentare cu – după chiar spusele autorului – multe cifre (omul și-a tot tras scuza ca e planner), nici un case study și doar un ad, pe tot parcursul ei. Treaba e că, foarte degajat și natural, ne-a pus în față câteva adevăruri despre advertising și relația sa cu oamenii, pe care nu prea ai cum să le contrazici (tot cifrele alea îl ajuta, fir-ar...). Celor mai realiști dintre noi li s-au confirmat bănuieli mai vechi, pe cei mai idealiști s-ar putea să-i sperie (aflând, de exemplu, că pe oameni nu-i prea interesează ce facem noi în industria asta, că nu există cu adevărat “audience” și nici fanii aia de pe Facebook nu prea reprezintă mare brânză din punct de vedere al volumelor de cumpărare). Totuși, “povestea plenărului de la Uaidăn” nu putea să aibă un final trist: exista sperantă, atâta vreme cât brandurile: 1) vor căuta să fie parte din ceea ce-i interesează cu adevărat pe oameni; 2) vor da mai mult decât primesc; 3) vor adopta întotdeauna o poziție, nu doar o poziționare, vor avea un rol activ și nu doar vor aștepta să fie descoperite sau alese. Cam greu, nu? Păi atunci să scotocim un pic prin scuzele celor de la Y&R, sigur găsim ceva să ni se potrivească.

• Și într-o cheie mai de "lăsați imaginile să vorbească", Saatchi&Saatchi Russia, care ne-a livrat “Selling the USSR” – advertising sovietic filmat în anii ’70 și ’80. Publicitate-paradox: spoturi care vindeau produse cvasiinexistente. Dupa cum stim, ele erau, dar nu prea. Existau, dar nu se găseau. Galantarele goale, dar ecranele pline de spoturi la tigăi ori odorizante de cameră care să înlăture mirosurile mâncării gătite. Care mâncare? Exact. Un case study cu aer vintage, o mulțime de spoturi (vorba vine... nu știu cum se cheamă filmele publicitare de la 3 minute în sus), debordand de naivitatea acelor ani, filmate de unii dintre cei mai buni regizori de film documentar ai URSS-ului. Măcar și pentru a vedea un film publicitar pentru forțele de ordine sovietice, cu melodie pop cu tot, merită căutat pe net, nu doar de către pasionați.

Iar în final nu pot să nu-i felicit pe organizatori pentru vremea pe care-au aranjat-o și-au dichisit-o în cele trei+ zile care ne-au găsit cu treaba pe la ei prin țară. De unde se anunțau prin toate prognozele măcar două zile cu ploaie masivă, unde nu mi ti se dă forecastu’ de trei ori peste cap de se face porumbel și nimerim peste cea mai de vară vreme posibilă la Marea Adriatică. Nu știu care e provider-ul de soare al portorozenilor, da-și merită toți banii din contract.
sussus

  printeaza articolprinteaza articol     trimite unui prietentrimite unui prieten
Scrie parerea ta:
Nume:
Email:
http://   Website:
Comentariu:
Scrie in cifre numarul din imagine
Cod verificare