Newsletter
Aboneaza-te la Newsletterul IAA
Ca sa stii mereu tot ce misca in industrie.
Si ai sinteza direct in inbox.

aboneaza-te

RSS Feed
Afla imediat ce apare nou in "Opinii"
Facebook
Like us on Facebook
Opinie - 24 Aprilie 2007
OOH-ul cel buclucaş

OOH-ul cel buclucaş

România este încă departe în ceea ce priveşte estetica panotajului exterior, mobilierul stradal în sine, dar şi eficienţa acestuia. "Nu ne putem gândi încă să ne mobilăm casa fără migală şi fără să reglementăm problemele din trecut".

de Anca Rancea
La Mediafax Talks about OOH s-a pus punctul pe i. Ştim cu toţii ca panotajul stradal din România nu este aşa cum ar trebui. Ştim cu toţii că OOH-ul este unul dintre mediile în care o agenţie îşi poate demonstra cel mai bine creativitatea şi vedem cu toţii că, cel puţin pentru moment, la noi, lucrurile nu stau deloc aşa.

Dar cum ar putea lucrurile fi altfel în momentul în care România are indicele de creativitate 5,8, spre deosebire de cea mai creativă ţară din lume, Japonia, al cărei indice de creativitate este de 294? Cum ar putea lucrurile să se prezinte altfel în momentul în care din cele 20-30 de aplicaţii pentru brevet de invenţie, doar 6-8 primesc atestatul de brevet?

Ba chiar mai mult, atunci când pe acest canal de comunicare se întâmplă ceva ieşit din comun, lucrurile riscă să fie prost înţelese, inclusiv de către media. Pentru cei care nu ştiu la ce mă refer, staţi de vorbă cu Oana Petroff şi vă va explica ea gafa Antenei 1 referitoare la "papuşile satanistice" pe care un artist le-a lipit pe zidurile din cele mai circulate locaţii din Bucureşti. Vă va explica ea, aşa cum a făcut-o în prezentarea susţinută la evenimentul dedicat OOH-ului, cum o investiţie de 200 de euro a generat acoperire media în valoare de 3000 euro la ratecard.

Şi dacă tot vorbeam de cifre, cred că e important de spus că în 2006, investiţia în panotaj stradal s-a ridicat la 30-32 de milioane de Euro, dintre care aproape 50% din sumă a fost generată de Bucureşti. Aceste cifre reflectă realitatea. OOH-ul nu este foarte mult băgat în seamă. Da, sunt de acord că nici legislaţia românească nu ajută foarte mult panotajul stradal şi poate că e nedrept să ne aşteptăm la mai mult. Cum să visăm un panotaj stradal care să nu facă notă discordantă cu locaţia în care este amplasat, atunci când reglementările din legislaţia românească sunt, în momentul de faţă, disparate între domeniul public şi cel privat?

Chiar dacă în prezent este prea devreme ca în România să se vorbească de mobilier stradal în condiţiile în care avem probleme cu panotajul, totuşi, putem să ne gândim la viitor, pentru că premise de îmbunătăţire a situaţie sunt. Astfel, s-a iniţiat un proiect care să reglementeze problema mash-urilor, care ar trebui restricţionate doar la nivelul clădirilor în construcţie. Se vorbeşte şi de o licitaţie organizată de primăria capitalei, dar care se va întâmpla în 1-2 ani. Şi chiar dacă poate părea mult timp, să nu uităm că nu ne putem mobila casa fără migală şi fără să reglăm problemele din trecut, de la foştii proprietari. Iar celor care cred că şi în acest caz s-ar aplica regula de aur "România, ţara tuturor posibilităţilor", nu pot decât să le aduc aminte exemplul Ungariei. Pentru reglementarea panotajului stradal din Budapesta s-a iniţiat un proiect in 1997, proiectul a fost finalizat în 2004, iar actul s-a semnat în 2006.

În acest context, după ce ne-am delectat ochii cu exemple din afară, putem să visăm la momentul în care vom putea face şi noi acelaşi lucru. Eu una, de-abia aştept.
sussus

  printeaza articolprinteaza articol     trimite unui prietentrimite unui prieten
Scrie parerea ta:
Nume:
Email:
http://   Website:
Comentariu:
Scrie in cifre numarul din imagine
Cod verificare