Revista Flacăra a împlinit 100 de ani de la prima sa apariţie

Banu i-a strâns în jurul lui pe Barbu Şt. Delavrancea, Ion Slavici, G. Coşbuc, Brătescu-Voineşti, Isac, M. Sadoveanu, O. Goga, Ion Minulescu, G. Bacovia, G. Enescu, Agârbiceanu, Eugen Lovinescu, Ion Vlahuţă, O. Goga, Spiru Haret. Le-au urmat acestora, semnând în paginile revistei de-a lungul anilor, zeci de nume mari ale literaturii si gazetăriei româneşti: D. Anghel, Cincinat Pavelescu, Demostene Botez, Al. Macedonski, Ion Pillat, N. Crainic, T. Al. Vianu, I. Agârbiceanu, I. A. Bassarabescu, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Emil Gîrleanu, V. Eftimiu, Al. O. Teodoreanu, V. Voiculescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Hortensia Papadat-Bengescu, D. Caracostea.

Tipărită pe hârtie bună, cu ilustraţii de Iser, revista "Flacăra" s-a impus rapid, cu autoritate, în peisajul presei româneşti, cunoscând tiraje fantastice în acele timpuri – 40.000 de exemplare, la o populaţie cu mult sub 10.000.000. Era aşteptată cu nerăbdare la chioşcuri, iar cei grijulii se abonau. Se difuza şi peste hotare – 15 bani exemplarul. Revista pleda convingător pentru unirea, prin cultură, a tuturor românilor, o fază pregătitoare pentru întregirea deplină a neamului.

Din cauza Primului Război Mondial revista îşi încetează apariţia în noiembrie 1916. Pe 10 decembrie 1921 apare o serie nouă a revistei "Flacăra", sub conducerea aceluiaşi director, liberalul Constantin Banu. Revista încearcă să-şi menţină obiectivitatea, în paginile ei colaborând scriitori reprezentând toate curentele epocii – neoromantism, modernism, realism şi simbolism -, uneori în acelaşi număr al revistei.

"Flacăra" nu avea cum să fie ignorată de autorităţile comuniste, aşa că, în 1948, apare Flacăra, ca “Săptămânal de Artă şi de Cultură al Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti”. Printre colaboratori: M. Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Geo Dumitrescu, G. Călinescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Perpessicius, T. Vianu.

Între mai 1952 – mai 1953, "Flacăra" apare lunar, iar între iunie 1953 şi decembrie 1957, bilunar. Este prima revistă ilustrată din România de după cel de-al Doilea Război Mondial. Din 1958 redevine săptămânal. Deşi atent cenzurate, paginile revistei reuşesc să găzduiască jurnalism adevărat sau literatură de cea mai bună calitate, cu mari eforturi. Din 1976 apare pe hârtie de ziar, tot săptămânal. Dintre semnăturile timpului: Camil Petrescu, Eusebiu Camilar, A. Păunescu, O. Ioaniţoaia, Zaharia Stancu, Demostene Botez, D.R. Popescu, Şerban Cioculescu, G. Dimisianu, Aurel Dragoş Munteanu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Pop Simion, Mircea Maliţa, Ioan Alexandru, Fănuş Neagu, Marin Sorescu, Mircea Micu, George Arion, Adi Cusin, Adrian Dohotaru, Tudor Octavian, Cornel Nistorescu.

Primul număr în libertate apare pe 24 decembrie ’89, purtând subtitlul “Revistă de opinie cetăţenească. Ediţie specială”. Începând cu numărul din 5 ianuarie 1990, redactor şef este George Arion. Prima campanie de mare succes a revistei în care fotografia a jucat un rol însemnat, are ca finalitate dărâmarea statuii lui Lenin din Piaţa Presei libere.

Din 1991, "Flacăra" este editată de Publicaţiile Flacăra SA, o companie formată din membrii redacţiilor Flacăra şi Rebus. Redactorii revistei promovează valorile democraţiei, condamnă cu mult curaj derapajele din viaţa social-politică a ţării, atentatele comise împotriva libertăţilor omului, flagelează corupţia şi avertizează în legătură cu acumularea unor bogăţii uriaşe în mâinile membrilor câtorva familii. De asemenea, "Flacăra" sprijină orientarea pro-europeană a forţelor progresiste din ţară, precum şi intrarea României în NATO. Din pricina atitudinii sale tranşante, revista este boicotată de autorităţile din acel timp: publicaţia nu mai ajunge în provincie, pachetele de reviste fiind aruncate din tren, redacţia nu mai primeşte hârtia de la Letea (de pildă, Almanahul Flacăra, care trebuia să apară în 1991, este tipărit în 1992), i se impune să-şi reducă numărul de pagini de la 24 la 16). Orice încercare de aservire este, însă, refuzată.

Din 1996, "Flacăra" redevine revistă ilustrată, color, cu apariţie lunară. În octombrie 2001 are loc o schimbare radicală a conceptului grafic şi o redefinire a conceptului editorial al revistei. Noul format se relansează în cadrul unui spectacol de modă (Doina Levintza) şi muzică (Johnny Răducanu) desfăşurat la Atheneul Român sub denumirea “Flacăra în haine noi”.

"Flacăra" devine membru BRAT şi este una dintre puţinele publicaţii auditate la primul val SNA. Semnează, printre alţii: Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu, Emil Hurezeanu, Mihail Gălăţanu, Tudor Călin Zarojanu, Horia Roman Patapievici.

Rebranding-ul din decembrie 2009 creează un nou concept editorial şi o formulă grafică modernă care se adresează cerinţelor cititorului actual, încercând să ofere, în fiecare ediţie, o perspectivă nouă şi unică asupra societăţii în care trăim.

Revista "Flacăra" îşi va sărbători centenarul printr-un program de evenimente, organizate de-a lungul anului 2011 şi destinate sa ofere o imagine completă a ceea ce a însemnat "Flacara" timp de 100 de ani, a implicării sale în viaţa societăţii româneşti.